metrosinguratate

7 martie 2007
…destul de
aglomerat era si totusi eram de fapt singura, nu cunoasteam pe nimeni, nimeni
nu ma cunoastea pe mine si m-a lovit cat de „doar eu” intr-o multime eram. La
Romana am ajuns insa sa fiu ceva mai mult de atat: eram singura intr-o multime
omogen organizata in vederea indeplinirii unui scop..”inaltator” – scara
rulanta sau un alt fel de lifting.

 
    Merg aproape
zilnic cu metroul si desi acest loc are o stanjeneala specifica, precum mediul
in care ma aflam, nici eu nu aveam aceste aspecte sa fie la suprafata, nu-mi
pasa defel. Am fost in acea zi cel mai mult constienta de prezenta mea acolo.
As fi vrut pur si simplu sa cunosc pe cineva, pe oricine, sau pe toti. As fi
vrut sa fim o comunitate cred. Tot individualismul asta, toate feliile de tort
taiate cu atata precizie care ni se cuvin ma sufocau, eram pur si simplu PREA
singura, intr-un sens mult mai adanc decat cel obisnuit. Metroul e specific
marilor orase , marile orase tradeaza o societate moderna cu tot ce inseamna ea.
Printre altele multa singuratate, mult individualism, multa ratiune „rece”,
multe conventii, multe destinatii ….multi oameni la un loc avand in comun cel mult statia
urmatoare.

 


The pictures in our heads&The world outside

5 martie 2007


 

Si-acum desenul in cuvintele….altcuiva: 

"The only feeling that anyone can have about an event he does not experience
is the feeling aroused by his mental image of that event.
That is why until we
know what others think they know, we cannot truly understand their acts. I have
seen a young girl, brought up in a Pennsylvania
mining town, plunged suddenly from entire cheerfulness into a paroxysm of grief
when a gust of wind cracked the kitchen window-pane. For hours she was
inconsolable, and to me incomprehensible. But when she was able to talk, it
transpired that if a window-pane broke it meant that a close relative had died.
She was, therefore, mourning for her father, who had frightened her into
running away from home. The father was, of course, quite thoroughly alive as a
telegraphic inquiry soon proved. But until the telegram came, the cracked glass
was an authentic message to that girl. Why it was authentic only a prolonged
investigation by a skilled psychiatrist could show. But even the most casual
observer could see that the girl, enormously upset by her family troubles, had
hallucinated a complete fiction out of one external fact, a remembered
superstition, and a turmoil of remorse, and fear and love for her father.

    [...]

    In all these instances we must note particularly one common factor. It is
the insertion between man and his environment of a pseudo-environment.
To that
pseudo-environment his behavior is a response. But because it is
behavior, the consequences, if they are acts, operate not in the
pseudo-environment where the behavior is stimulated, but in the real
environment where action eventuates. If the behavior is not a practical act,
but what we call roughly thought and emotion, it may be a long time before
there is any noticeable break in the texture of the fictitious world. But when
the stimulus of the pseudo-fact results in action on things or other people,
contradiction soon develops. Then comes the sensation of butting one’s head
against a stone wall, of learning by experience, and witnessing Herbert
Spencer’s tragedy of the murder of a Beautiful Theory by a Gang of Brutal
Facts, the discomfort in short of a maladjustment. For certainly, at the level
of social life, what is called the adjustment of man to his environment takes
place through the medium of fictions.

    By fictions I do not mean lies. I mean a representation of the environment
which is in lesser or greater degree made by man himself. The range of fiction
extends all the way from complete hallucination to the scientists’ perfectly
self-conscious use of a schematic model, or his decision that for his
particular problem accuracy beyond a certain number of decimal places is not
important. A work of fiction may have almost any degree of fidelity, and so
long as the degree of fidelity can be taken into account, fiction is not
misleading. In fact, human culture is very largely the selection, the
rearrangement, the tracing of patterns upon, and the stylizing of, what William
James called "the random irradiations and resettlements of our
ideas."(8)
The alternative to the use of fictions is direct exposure to the ebb and flow
of sensation. That is not a real alternative, for however refreshing it is to
see at times with a perfectly innocent eye , innocence itself is not wisdom,
though a source and corrective of wisdom. For the real environment is
altogether too big, too complex, and too fleeting for direct acquaintance. We
are not equipped to deal with so much subtlety, so much variety, so many
permutations and combinations. And although we have to act in that environment,
we have to reconstruct it on a simpler model before we can manage with it. To
traverse the world men must have maps of the world. Their persistent difficulty
is to secure maps on which their own need, or someone else’s need, has not
sketched in the coast of Bohemia.

    The analyst of public opinion must begin then,
by recognizing the triangular relationship between the scene of action, the
human picture of that scene, and the human response to that picture working
itself out upon the scene of action
.
"

 

    Pt cei care au avut rabdarea admirabila de a citi cateva scurte paragrafe trebuie sa dezvalui evident motivul "ascuns" pt kre am folosit ghilimelele: acest text este unul al lui Walter Lippmann, o personalitate interbelica foarte insemnata in SUA si cu o importanta deosebita pt studiul opiniei publice. Odata cu aparitia si dezvoltarea presei (incepand cu epoca penny-paper-ului, ziare fff ieftine si multe deci) a aparut bineinteles intrebarea: ce ne facem cu opinia publica????? Lippmann este printre primii care s-a asezat la o masuta confortabila si-a inceput sa scrie cam care ar fi treaba cu aceasta. 

    De ce am ales aceste pasaje? Simplu: pt ca, studiindu-le pt un seminar, am ramas  cu paharul de wiskey in mana… plin…si mi-am dat seama inca o data cat de pacatoase sunt imaginile astea din mintea noastra atunci cand nu suntem noi constienti de faptul ca unele dintre ele sunt construite pt noi de presa, TV, cam tot ce inseamna mass-media.

    Cred ca printre primele mele insemnari am consemnat acest lucru, acest parazitism al mintilor noastre pe ale altora care din intamplare ne construiesc noua "realitatea" (pseudo-environment-ul la Lippmann, care explica mult mai frumos decat mine).

Nu am mai scris de ceva timp si probabil ca o revenire la inceputuri era poate cel mai clar mod de a convinge ca nu sunt decat roata a unei biciclete BMX .

 

ps: pt cei interesati de textul lui Lippmann, are si un capitol despre stereotipuri, care este nici mai mult nici mai putin decat o capsuna maaare si dulce, iata un link .. albastru: http://xroads.virginia.edu/~Hyper/Lippman/contents.html

 

ps2: astept parerile oricui!

nu sunt alba ca zapada, dar am pitici

11 decembrie 2006
   Once upon a time in the kingless "kingdom" when the fairy tale princess began talking with her dwarfs…the ones only she could hear, in her fairy brain :)
    " In 23 de minute
e.”ziua mea”, adica acel cursor de pe unele calendare se muta p casuta “30
septembrie”….odata intrunita aceasta conditie tampita va trebui totusi,
matematic sa mai astept pana la ora 17:30 din ziua sus mentionata pt a putea
spune “acum 20 de ani m-am nascut”…cate cifre, cate unitati de masura ale
timpului….ce inseamna “ziua mea”? ce se “sarbatoreste”? de ce trebuie ceva
sarbatorit? Practic nu e vb d nimic, zilele sunt niste inventii ale omului,
calendarul si ceasul de asemenea…sarbatoresc deci ca s-a gasit un destept
care sa-mi permita sa spun exact cat “timp” s-a scurs de cand am parasit
pantecele mamei mele, in ani?…… Sarbatoresc ca m-am nascut?da….dar de ce
astfel ? ar trebui sa sarbatoresc ca m-am nascut vesnic, atat timp cat
traiesc…si eu, in sinea mea, o fac ..iubesc viata, cel mai frumos lucru din
lume, ii spuneam astazi unei speciale prietene, este exact ea, viata, in orice
forma, e …incredibil si irezistibil de frumoasa si intensa. Dar cu prietenii
si oamenii pre care ii iubesc fac asta IN SPECIAL de “ziua mea”…as vrea sa
mut aceasta data, voi propune acest lucru in consiliul inteleptilor grupului
meu intim de cosfatuitori.

     13 minute…fuck it, e ziua mea deja :)   i make it mine! De fapt declar
toata luna septembrie a mea! Nu ca proprietate , nu din posesivitate , ci ca
incalzire pt momentul cand voi declara intreg anotimpul, anul, deceniul,
viata…a mea! E ziua , luna, anotimpul, anul, deceniul, viata MEA! La multi
ani->la multa viata! Multumesc!

     E timpul sa dansez
si sa beau si sa plec din lumea asta unde ma duc cele doua !lupul isi
schimba prefixul, dar naravul ba.

    Ma macina ceva
totusi…tot planeaza asupra mea, acea intrebare, la fel de conventionala si
fortata ca si calendarul…ce am realizat eu in 20 de ani ? cine sunt eu,
acum, dupa 20 de ani? Adica…cine sunt eu, acum si-atat? M-am schimbat mult,
mi-am construit cu ajutorul celui mai bun arhitect posibil in lumea mea, o
coloana vertebrala…mi-am dezvoltat cultura, logica, simtul estetic, intuitia,
nevoile….valorile pana la urma. Si ma iubesc … si pot mai mult.
    Am inceput
si prima relatie in ffff mult timp, as putea spune prima as “the new and
improved” me, iar de aici sper sa ajung sa ma cunosc mai bine si sa am
curaj…sa-l las si pe el sa ma cunoasca …si,most wanted, sa-l cunosc eu pe el,
sa ajung iar in apropierea celei mai dulci forme de fiintare din cate stiu,
sufletul unui om.

"  

insemnarea cu nume de cod “codul”

5 decembrie 2006
    De ce se ascund
oamenii sub pseudonime? Se ascund defel? 
Porecle? Ma refer la cazurile in care ei ies totusi din cercul de
prietenei care i-a “botezat”….de exemplu atunci cand iti faci un cont pt
messenger, email implicit, pentru blog , pentru a juca un joc, i
dunno…situatii in care ti se cere “enter username” probabil  … eu n-am avut
decat o data si era un derivat ciudat din numele meu…si ma gandesc…de ce nu
am avut, de ce altii au? Eu n-as putea sa-mi asum vreun pseudonim , nu vreau nici-o
punga pe cap…adica pe minte, de exemplu in cazul blogului.  Evident ca punga nu in sensul de acoperire
totala a identitatii, ci punga in sensul de ceva care face un lucru, cel aflat
in interior, sa para altceva, sa para mai putin usor de deslusit, mai ascuns in
cele din urma. Sunt persoane care nu au sex in pseudonimele lor. Oare e o
incercare de a-ti croi alta identitate? Mulata p specificul locului unde ti s-a
cerut acel username. Sau e pur si simplu ceva ce .. odata ce ti se ofera
oportunitatea u just tacae it…? sau e altceva? Difera de la persoana la
persoana cu siguranta. Dar … oare… te iei prea in serios atunci cand ai un
pseudonim, esti prea putin individulizat prin propriile-ti forte, te definesti
prea simplu, prin numele ce ti-a fost dat la nastere sau derivate ale lui …?
evident probabil (cat imi place juxtapunerea asta contradictorie ) iti alegi un
pseudonim avand in minte ceva ff apropiat de tine, de cine crezi u ca esti, de
ce stii ca iti place , ca admiri , ca vezi drept valoare… ca ai vrea sa
fii… un fel de model sau ceva f apropiat. Exista oare o
religie in fiecare pseudonim sau este doar joaca? Sau amandoua? Sau
si altele? Toate variantele de mai sus. Am spus-o si acum trebuie sa o mai
spun pt ca o succesiune de interogatii pe aceeasi tema poate crea impresia de
adancire in dorinta de a detine Adevarul. Nup nu vreau decat sa
am o ipoteza.

 

 


“important”

29 noiembrie 2006

Ce bine e sa ai
ceva al tau…o rutina de exemplu…eu aveam o rutina…ma culcam cu soarele si ma
trezeam tot cu el evident, dar intr-o pozitie mult mai …12 o’clock cum s-ar
spune
….si
noaptea mai scriam cate ceva daca aveam vreo idee de dus pana la capat, vreun
gand care sa vina sa mai clarifice ceva din infinitatea de aspecte cu care iei
contact prin viata, fie ca-ti dai seama, fiindca te zguduie, fie ca nu-ti dai
seama, caci pentru tine (whatever that means) nu au vreo importanta…ce inseamna
“are importanta”?…ceva ce modifica cu ceva mersul lucrurilor, influenteaza
intr-un sens major deci, schimba intr-un final?……e important si CE schimba…pt ca
faptul ca nu-ti poti lua paine de la magazinul obisnuit ci de la unul mai
indepartat are cu siguranta “importanta”, dar mai degraba doar asa,caci implica
o deviere fizica…altfel, sa nu mai poti merge undeva unde ai adora sa mergi
caci …eu stiu, ai avut o fractura de clavicula….parca e mai important, caci
schimba ceva ce ar insemna mai mult pt noi, ceva mai nonfizic, unde fizic =
exterior, nu fizicul nostru
. Sau cel
putin ce CREDEM ca ar insemna mai mult pt noi….. eu cred ca aceasta grupare a
lucrurilor in “mai importanta”, “mai putin importante” este proasta……pt ca
induce o anumita stare..”traiesc/fac ceva important/neimportant”, iar aceasta
stare intr-un sistem de axe Oxy…indica puctul originii…adica
ZERO…..clasificarile sunt cretine, judecatile de valoare sunt …suspecte, pt ca..”ce
e valoareA?” answer that and…then judge using the answer…hmm, have 2 leave, nu
mai pot termina ideea …maybe later…


 


112, emergency response!

26 noiembrie 2006
    Trebuie sa salvez
ceva , la propriu…am gasit o minunatie in blogul cuiva, “light play” se
numeste blogul, iar naufragiatul fragment este :
“imagineaza-ti un continuum intre sex si
iubire. Presupune ca seamana c-o banda de hartie si ca amorul e undeva pe una
din suprafetele benzii, osciland intre sex si iubire. Apuca banda de hartie de
capete si rasuceste-i un capat o singura data. Lipeste-i apoi capetele astfel
incat partea de jos a sexului sa se lipeasca de partea de sus a iubirii. Obtii
un fel de banda Moebius cu o singura fateta, unde sexul si iubirea se confunda ,
si pe care amorul se plimba nestingherit.” 
    Acum i-am aruncat un colac de salvare si l-am ancorat la barcuta (b from
body) mea cu motor (m from mind)….o geniala amestecare de stiinta cu suflet. O
analogie superba. O analogie pe gustul meu .

 


gooooooooollllllllllllllllllllllllllllllllll!!!!!

23 noiembrie 2006
    E un gol imens.
Stiu ca e acolo pt ca n-a fost mereu. Doare….cel mai mult, pt ca ma rascoleste
atat de mult, ca o furtuna, isi schimba centrul de greutate si ma colinda deci
o gaura neagra, care trage in ea ceva ce eu nu stiu sa tin cu mine. Ma doare pt
ca mi-e dor de mine, de viata, de intensitate…pt ca eu sunt totul atunci cand
mustesc de emotie si sentiment, de iubire, dorinta, chiar si dezamagire,
repulsie..orice altceva….principalul punct comun al tuturor este geneza lor din
relatie cu un altcineva….existenta unei alte persoane care ti le provoaca.
Totul se desfasoara pe axa “intensitate maxima – nimic” pt mine in cazul
trairilor. Atunci cand le aveam erau peste tot in si cu mine.

     Furtuna insa se
dezlantuie si in alta tara…in tara “ai trairi, ai sentimente pt persoanele care
exista in viata ta, dar u vrei ce nu ai raluca” iar asta e principalul meu
inamic, acest “imi doresc ce nu am”, ei bine nu! Iubesc de mor ce am…..asta
trebuie sa ajung eu sa spun si voi ajunge pt ca
umbra va fi luata cu lopata spuneam eu ca
scanteia e totul…..si noul se pare…nu neaparat ce nu am vreau, vreau nou….ceea
ce poate insemna FOARTE usor reinventat , schimbat din
vechi….ochii mei vad oricum mereu ceva nou si altfel in jurul atat de familiar
… am ajuns aproape de punctul in care urlu ca m-am eliberat de ce nu am.  Ma tine ceva e clar. Egoismul? Firea
exploziva? Poateeeee….. eu ma vreau inapoi integral, imi vreau energia
intelectuala la cote maxime mereu si exista un
combustibil pt asta…..1) ce nu am acum, 2) ce am acum . Totul se rezuma la
prezent……la clipa de acum. Poate fi morfina pt asteptarea clipei inca ravnite?
Este si asta un fel de a o privi. Dar am reusit sa o fac si sa ma aduca
inapoi…..imi este atat de somn, incat coerenta este o gluma proasta

 

 


me, myself and I

16 noiembrie 2006
 
 

16.11….este
importanta data pt ca azi se va intampla ceva special, ceva ce va schimba
cursul firesc al lucrurilor, al timpului in special, astazi miracolul se va
revela ….astazi 16 se va transforma in 2…pt ca am gasit ceva ce am scris eu in
urma cu n de zile .. :
    ” Ce este fericirea pt mine? Ce vreau eu, de
fapt ce-mi umple sufletul? Imi umple sufletul sa ma simt iubita. Imi umple
sufletul sa fac lumea sa rada si sa se simta bine. imi umple sufletul
sa gandesc,gandirea vie, care nu e sufocata de nimic si analizează orice.
Absolut orice. De ce sunt blocurile cum sunt? De ce trăim atât de reci?acum îmi
vine să plâng.

Cred că-mi trebuie
exerciţii de luciditate, trebuie să fac cumva să mă văd. Uneori am senzaţia că
trăiesc doar pentru alţii, pentru aprecierile lor. Hahaha,m’am îmbătat cu
aprecierile lor?am gustat prea mult incă de la vârstă fragedă din „cea mai
deşteaptă din clasă” „cea mai tare prietenă” „cea mai bună fiică”, f
inteligentă f nu ştiu ce da…..pt standardele lor.îmi pare rău pentru asta. Eu
ce standarde am? Incă mă mai bucură un cacat de notă bună , mare scofală … mă
simt bine însă. Iar acum mă plictisesc vb despre mine. Ce înseamnă asta? Ma
mint singură.

    Trebuie să fie
ceva al meu…..de ce au atâta putere cei din jur, mi’am clădit unele
convingeri datoriă profului,altele datorită prietenilor, am gândit şi eu, acum
cred însă că prea puţin. Ar trebui să citesc, ar trebui să fac ceva să mă
regăsesc eu pe mine,dincolo de ei. Oare nu e asta disperarea d a fi u insuţi a
la Kierkegaard?mie imi pare a fi. El spune ca ar trebui să treci de la ea la
o eliberarea de sine,prin dumnezeu. Trebuie să citesc,trebuie să-mi cultiv
toate cunoştinţele astea mai profund, să văd care vor face parte din mine şi
care nu. Am aflat si cred ca sunt absolut liberă şi ce dacă? Doamne. Mă simt
mică. Mică şi proastă. Vreau cunoaştere probabil, pt ca ea e valoare, am muscat
prea mult din fruct,am pierdut raiul, eu nu vreau sa musc la fel de mult,stiu ca
nu voi avea niciodata mai mult de’o credinta nesigură că am cu siguranţă
adevărul. Adevărul meu adica, un adv relativ.
Din nou nu stiu ce
vreau, sa citesc să ce dracuu??? Ceva nu e bine.”
    Iar asa arata un moment de
brutalitate fata de tine insati…..am venit beata acasa, adica in mine, si-am
inceput sa dau in persoana care locuia acolo pt ca… nu era perfecta, pana a inceput
sa-si scrie durerea …. acum, mi se pare ca prostia loviturilor mele este pe
masura falsitatii mitului perfectiunii…eu sunt eu si nu voi incerca sa ma
ridic la asteparile nimanui, inclusiv ale mele,unele din ele, pt ca ce ma
difera de cei pe care ii admir si fata de care eram mai sus un „wannabe” este ,
exista. Nu mai vreau modele, idoli , de fapt n-am avut niciodata cred, pur si
simplu insa vroiam sa stiu atat de multe si de-aici pana la fortari de-a face
lucrurile the smart way, nu citesc ce ar trebui sa citesc ,citesc ce vad ca-mi
trezeste interesul….curiozitatea si citesc nu pt a imita sau fura idei , ci
pt a critica si eventual imprumuta idei. Iar pt ca fac asta nu ma simt vinovata
fata de piedestal , pt ca era
o iluzie, de f scurta durata. Si mai citesc pt ca-mi place sa simt ca gandesc.
Asa cum imi place si sa scriu, iar rezultatele se vad ….nu-mi place sa
scriu ceva anume, faptul ca acum scriu ce-mi trece mie prin minte, deci intr-un
fel, scriu despre mine, nu inseamna ca vad valoare in ce scriu, nu, eu vad
valoare in scris…el este scopul, amenintam undeva mai sus ca voi descoperi ..iata, behold
my inner self, i shall reveal u The Purpose : exista o parte a ta care vrea sa
scrie, pt ca ii plac cuvintele si intortocherile sensurilor si complicarea
frazelor si abundenta de idei exprimate pana la un singur „ .” si forta cu care
ele vin si mai ales….felul in care se schimba doar ca forma evident atunci cand
le scrii…sau le vorbesti, dar aici e mai greu pt ca intr-un final mama s-ar
trezi sau ar constata faptul ca eu chiar NU am p nimeni in camera……
   

Ia sa vedem ce mai
gasesc eu prin documente, vreo refulare ceva …ah si tin minte ca am scris ceva
fff demult, acum vreo 3 ani crd, de craciun ,ceva cutremurator de…plin de
sentimente pt f multa lume, eram un vulcan in plina eruptie
atunci…bitter&sweet era eruptia …spuneam eu ce si pe cine iubesc, de fapt p
cine-uri, erau mai multe persoane, prieteni, joe, bunici, nu exista o lista
bineinteles …so there was love,dar mai spuneam eu ceva, ceva ce ma apasa enorm
si care a lasat sechele…un lucru destul de secret, care necesita un declansator
pt a putea fi exprimat ….mi-ar fi placut ENORM sa ma mai citesc….pt ca m-am
schimbat si in exprimare si in sentimente…ar fi fost cel mai frumos drum catre
trecut, cum eu nu-mi iau bilet in excursiile de genul asta,totusi asa parca ar
fi fost chiar…autentic,chiar o teleportare in mine de atunci…pt ca ma aveam in
fata ….nu e
narcisism,  e pur si simplu partea mea
analitica care ar telescopa gandirea si sufletul meu atunci si partea mea
emotiva, careia ii e dor de emotii, orice emotii….nu pt ca ele lipsesc, ci pur
si simplu pt ca e loc de mai mult, locul e infinit cred….

 
    C frumos imi miros
degetzeleleeeeeeeee….si bratuuuulllll, mmmm

 

 


me, myself and I

16 noiembrie 2006
 
 

16.11….este
importanta data pt ca azi se va intampla ceva special, ceva ce va schimba
cursul firesc al lucrurilor, al timpului in special, astazi miracolul se va
revela ….astazi 16 se va transforma in 2…pt ca am gasit ceva ce am scris eu in
urma cu n de zile .. :
    ” Ce este fericirea pt mine? Ce vreau eu, de
fapt ce-mi umple sufletul? Imi umple sufletul sa ma simt iubita. Imi umple
sufletul sa fac lumea sa rada si sa se simta bine. imi umple sufletul
sa gandesc,gandirea vie, care nu e sufocata de nimic si analizează orice.
Absolut orice. De ce sunt blocurile cum sunt? De ce trăim atât de reci?acum îmi
vine să plâng.

Cred că-mi trebuie
exerciţii de luciditate, trebuie să fac cumva să mă văd. Uneori am senzaţia că
trăiesc doar pentru alţii, pentru aprecierile lor. Hahaha,m’am îmbătat cu
aprecierile lor?am gustat prea mult incă de la vârstă fragedă din „cea mai
deşteaptă din clasă” „cea mai tare prietenă” „cea mai bună fiică”, f
inteligentă f nu ştiu ce da…..pt standardele lor.îmi pare rău pentru asta. Eu
ce standarde am? Incă mă mai bucură un cacat de notă bună , mare scofală … mă
simt bine însă. Iar acum mă plictisesc vb despre mine. Ce înseamnă asta? Ma
mint singură.

    Trebuie să fie
ceva al meu…..de ce au atâta putere cei din jur, mi’am clădit unele
convingeri datoriă profului,altele datorită prietenilor, am gândit şi eu, acum
cred însă că prea puţin. Ar trebui să citesc, ar trebui să fac ceva să mă
regăsesc eu pe mine,dincolo de ei. Oare nu e asta disperarea d a fi u insuţi a
la Kierkegaard?mie imi pare a fi. El spune ca ar trebui să treci de la ea la
o eliberarea de sine,prin dumnezeu. Trebuie să citesc,trebuie să-mi cultiv
toate cunoştinţele astea mai profund, să văd care vor face parte din mine şi
care nu. Am aflat si cred ca sunt absolut liberă şi ce dacă? Doamne. Mă simt
mică. Mică şi proastă. Vreau cunoaştere probabil, pt ca ea e valoare, am muscat
prea mult din fruct,am pierdut raiul, eu nu vreau sa musc la fel de mult,stiu ca
nu voi avea niciodata mai mult de’o credinta nesigură că am cu siguranţă
adevărul. Adevărul meu adica, un adv relativ.
Din nou nu stiu ce
vreau, sa citesc să ce dracuu??? Ceva nu e bine.”
    Iar asa arata un moment de
brutalitate fata de tine insati…..am venit beata acasa, adica in mine, si-am
inceput sa dau in persoana care locuia acolo pt ca… nu era perfecta, pana a inceput
sa-si scrie durerea …. acum, mi se pare ca prostia loviturilor mele este pe
masura falsitatii mitului perfectiunii…eu sunt eu si nu voi incerca sa ma
ridic la asteparile nimanui, inclusiv ale mele,unele din ele, pt ca ce ma
difera de cei pe care ii admir si fata de care eram mai sus un „wannabe” este ,
exista. Nu mai vreau modele, idoli , de fapt n-am avut niciodata cred, pur si
simplu insa vroiam sa stiu atat de multe si de-aici pana la fortari de-a face
lucrurile the smart way, nu citesc ce ar trebui sa citesc ,citesc ce vad ca-mi
trezeste interesul….curiozitatea si citesc nu pt a imita sau fura idei , ci
pt a critica si eventual imprumuta idei. Iar pt ca fac asta nu ma simt vinovata
fata de piedestal , pt ca era
o iluzie, de f scurta durata. Si mai citesc pt ca-mi place sa simt ca gandesc.
Asa cum imi place si sa scriu, iar rezultatele se vad ….nu-mi place sa
scriu ceva anume, faptul ca acum scriu ce-mi trece mie prin minte, deci intr-un
fel, scriu despre mine, nu inseamna ca vad valoare in ce scriu, nu, eu vad
valoare in scris…el este scopul, amenintam undeva mai sus ca voi descoperi ..iata, behold
my inner self, i shall reveal u The Purpose : exista o parte a ta care vrea sa
scrie, pt ca ii plac cuvintele si intortocherile sensurilor si complicarea
frazelor si abundenta de idei exprimate pana la un singur „ .” si forta cu care
ele vin si mai ales….felul in care se schimba doar ca forma evident atunci cand
le scrii…sau le vorbesti, dar aici e mai greu pt ca intr-un final mama s-ar
trezi sau ar constata faptul ca eu chiar NU am p nimeni in camera……
   

Ia sa vedem ce mai
gasesc eu prin documente, vreo refulare ceva …ah si tin minte ca am scris ceva
fff demult, acum vreo 3 ani crd, de craciun ,ceva cutremurator de…plin de
sentimente pt f multa lume, eram un vulcan in plina eruptie
atunci…bitter&sweet era eruptia …spuneam eu ce si pe cine iubesc, de fapt p
cine-uri, erau mai multe persoane, prieteni, joe, bunici, nu exista o lista
bineinteles …so there was love,dar mai spuneam eu ceva, ceva ce ma apasa enorm
si care a lasat sechele…un lucru destul de secret, care necesita un declansator
pt a putea fi exprimat ….mi-ar fi placut ENORM sa ma mai citesc….pt ca m-am
schimbat si in exprimare si in sentimente…ar fi fost cel mai frumos drum catre
trecut, cum eu nu-mi iau bilet in excursiile de genul asta,totusi asa parca ar
fi fost chiar…autentic,chiar o teleportare in mine de atunci…pt ca ma aveam in
fata ….nu e
narcisism,  e pur si simplu partea mea
analitica care ar telescopa gandirea si sufletul meu atunci si partea mea
emotiva, careia ii e dor de emotii, orice emotii….nu pt ca ele lipsesc, ci pur
si simplu pt ca e loc de mai mult, locul e infinit cred….

 
    C frumos imi miros
degetzeleleeeeeeeee….si bratuuuulllll, mmmm

 

 


“crima” din tineretului

7 noiembrie 2006
   Mi-e dor de :  "O ora cu doar cateva minute departata
de un adevarat eveniment pt mine , fata dintre blocuri, sufocata in beton
armat, cutremur proved, cu alarme de masini drept cocos in the morning,
nenumarate balcoane drept linia infinita a orizontului si o bucatica colturata
de zone denumite “pe bloc” de cer in care sa te pierzi….evident soarele este
invizibil aici in vesnica noapte polara a “vesnicelor” blocuri, totul este
luminat in stare de umbra si este atat d intunecoasa combinarea unei lumini
umbroase cu culori spalacite si murdare si inchise, dar doar daca stai sa te
uiti J … 
pt un om al blocurilor, nascut,crescut si mort aici ar fi cel putin
diferit sa-si gaseasca niste zeitati carora sa I se inchine, Soarele si Luna
fiindu-I straine pe parcursul vietii sale traite in Scara A. ar trai cu
impresia probabil ca totul este luminat de un imens “ abajur ” (asa se scrie oare
cuvantul asta ciudat? ) care alterneaza cu un imens neon. …iar tavanul de care
sunt agatate este f adesea vopsit, zugravit de imensii propietari
probabil….”cat costa oare chiria acolo?” s-ar intreba homo betonus. 
   

Fenomenul special pt lumea mai sus
hiperbolizata in artificial a fost …..un curcuubeeeeuuuuuuuuu….. care a
rasarit de unde altundeva daca nu din spatele unui….bloc? J yup…it
was a miracle, crd ca e primul curcubeu p care-l vad din intimitatea
impratasita cu cateva sute de oameni a home-ului meu …. atata culoare in
mijlocul Marelui Gri, ma rog, mai exista si acel galben spalacit care decoreaza
….blocurile urat si frumos in acelasi timp…o
scurta amintire a faptului ca exista ceva si-n spatele acestor bucati imense de
piatra cu gauri personalizate la care-si atarna fiecare ……privirea catre
parcarea ce trebuie supravegheata atat timp cat exista “Masina” acolo….sau
privirea care cauta iesirea…sau privirea care vrea sa miroasa afara-ul… sau
privirea care se uita daca trece cineva pt a arunca un bol la fel de imens de
apa murdara sau resturi … pt “jungla” 
de animalute antropomorfizate care traiesc in beciuri si dorm pe sau sub
masini….sau orice alt tip de privire 

     In ciuda
sentimentului de scarba … si fizica si spirituala care insoteste momentele de
luciditate petrecute pe geam, admirand “mediul inconjurator”, cred ca ordinea,
coliniaritatea ferestrelor, liniile verticale respectiv orizontale in care
apare impartita piatra in ochii mei imi poate da si un sentiment
de…monotonie, simplitate crasa…adica de siguranta…nu siguranta in sensul
de “wow, nu mi se poate intampla nimic in ordinea asta trasa cu linia”, ci
siguranta in sensul de “nu e mai e nimic aici decat geometria asta barbara”,
totul e rece si urat, dar doar daca privesti cu ochi estetici, daca privesti cu
ochi de colocatar atunci totul e …. asa cum a fost facut…nu-mi pasa de cum
arata…mi-e indiferent, ma simt in siguranta pt ca e atat de usor de cunoscut
totul, e atat de simplu totul, atat de aranjat…..deci nu-mi pasa si ce daca
as vrea sa fie frumos si luminos, spatios, plin de vegetatie si animalutze, cu
plaja si munti, cu oameni relaxati si prietenosi, cu muzica si masini de
buzunar….sa iesi la o plimbare in fata blocului , sa stai pe o bancuta
intinsa cu mana prin iarba …si blocuri nefacute din piatra ci din..lemn de
exemplu….o imensa casa de vacanta, pt strada visana nr. 5……ma uit p geam
si vad asta in minte……dar nu e asa si nu-mi pasa nu ma suprima, ma
sufoca doar daca ma las sufocata, ce legatura am eu cu toate astea? Eu pot
evada oricand…chiar si cand sunt in mijloc…. sau pot sta fara
sa ma simt inchisa, pot vedea frumos in jur, pot vedea oamenii care l-au
construit, planul , ideea mult salutata care a creat chestiile astea in the 1st
place, pot vedea oamenii care stau in ele si personalizeaza partea exterioara
si partea interioara dupa posibilitati si dorinte, pot vedea copiii care se joaca
in praf, masinile spalate, lucioase, cae reflecta lumina…..poti vedea orice
oricand oriunde…..pur si simplu sunt, stau, ma uit…fara judecati de valoare,
fara comparatii, fara nimic, sunt, stau , ma uit ….."

 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro